Biblie Dumnezeu Credință

M-am pocăit de viața asta și de plăcerile-i sterile, De planuri, vise, fantezii și gânduri inutile. Mă pocăiesc in umilință în sac și în cenușă: Căci Cel Prea Sfânt s-a îndurat și mi-a deschis o ușă. Acuma văd ce n-am văzut atât amar și amar de ani Când ochii mei de carne voiau mereu plăceri și bani, Când pasul mei în goană mare doar spre mândrie alerga Și când credeam că lumea întreagă în jurul meu se învârtea. Acuma înțeleg că lumea toată-i plină de nebunie Că doar dureri și suferinți' și lacrimi sunt hărăzite mie. Izbăvitorul meu însă mi-a spus că toate într-o zi vor trece Căci El Mesia de tot ce-i rău vrea astăzi să ne vindece. Mă pocăiesc în umilință. Și viața mea o duc la cruce. În El este speranța mea: El viața mea de-acum o va conduce. Și niciodată nu vreau a mai cârti, al meu genunchi îl voi pleca: În rugăciuni: întotdeauna să se împlinească voia Să.

Plângeți bogați, bociți azi cu suspine, Averea voastră toată-i un maldăr de ruine! A voastre haine scumpe de molii sunt mâncate. Goi și bolnavi... Voi trupuri desfrânate!! V-ați pus încrederea în aur și argint, Ați oprit plata muncitorului flămând. Nelegiuri nenumărate, chiar și crimă Să vă atingeți scopul făcut-ați fără milă. Și-n ziua cea nefastă a marelui măcel V-ați înfruptat cu bunătăți de fel de fel... Ziceați: "ni se cuvine, că suntem dumnezei, Că amărâții ăștia's ca turmele de oi!" Plângeți, bociți astăzi voi toți bogați, Mândrii și în fărădelege aroganți! Puterea și averea voastră iată e ruină, Comoara voastră: osânda cea Divină. Poezie inspirată din Evanghelia după Iacov capitolul 5 versuri 1-6.