M-am pocăit de viață asta și de plăcerile-i sterile
M-am pocăit de viața asta și de plăcerile-i sterile,
De planuri, vise, fantezii și gânduri inutile.
Mă pocăiesc in umilință în sac și în cenușă:
Căci Cel Prea Sfânt s-a îndurat și mi-a deschis o ușă.
Acuma văd ce n-am văzut atât amar și amar de ani
Când ochii mei de carne voiau mereu plăceri și bani,
Când pasul mei în goană mare doar spre mândrie alerga
Și când credeam că lumea întreagă în jurul meu se învârtea.
Acuma înțeleg că lumea toată-i plină de nebunie
Că doar dureri și suferinți' și lacrimi sunt hărăzite mie.
Izbăvitorul meu însă mi-a spus că toate într-o zi vor trece
Căci El Mesia de tot ce-i rău vrea astăzi să ne vindece.
Mă pocăiesc în umilință. Și viața mea o duc la cruce.
În El este speranța mea: El viața mea de-acum o va conduce.
Și niciodată nu vreau a mai cârti, al meu genunchi îl voi pleca:
În rugăciuni: întotdeauna să se împlinească voia Să.
Comments
Post a Comment