M-am pocăit de viață asta și de plăcerile-i sterile

M-am pocăit de viața asta și de plăcerile-i sterile,
De planuri, vise, fantezii și gânduri inutile.
Mă pocăiesc in umilință în sac și în cenușă:
Căci Cel Prea Sfânt s-a îndurat și mi-a deschis o ușă.

Acuma văd ce n-am văzut atât amar și amar de ani
Când ochii mei de carne voiau mereu plăceri și bani,
Când pasul mei în goană mare doar spre mândrie alerga
Și când credeam că lumea întreagă în jurul meu se învârtea.

Acuma înțeleg că lumea toată-i plină de nebunie
Că doar dureri și suferinți' și lacrimi sunt hărăzite mie.
Izbăvitorul meu însă mi-a spus că toate într-o zi vor trece
Căci El Mesia de tot ce-i rău vrea astăzi să ne vindece.

Mă pocăiesc în umilință. Și viața mea o duc la cruce.
În El este speranța mea: El viața mea de-acum o va conduce.
Și niciodată nu vreau a mai cârti, al meu genunchi îl voi pleca:
În rugăciuni: întotdeauna să se împlinească voia Să.

Comments

Popular posts from this blog

Citiți Scriptura

Efeseni 6:18

Stăpânul Absolut

Trei lucruri pe care un credincios le-ar vrea pe o insulă pustie

De ce există atât de multe religii creștine?

Cum să trăiești ca un creștin adevărat

10 încurajări pentru credincioși

Credincioșii adevărați - cei aleși

Adevărat credincios în 2021

Ultima linie de apărare a întregului Pământ