Cum de-ai pierdut a ta credință
Cum de-ai pierdut a ta speranță? Cum de iubirea ți-ai răcit? Și ai uitat prin aroganță Cum prima dată L-ai iubit. Gândind trufaș necontenit De pofta firii dirijat, Umblii aiurea rătăcit De patimi grele măcinat. În loc să plângi, să fii smerit Inima să te doară: Căci pe Hristos Cel prea iubit Îl răstignești a doua oară. Întoarce-te cât mai e har! Te-așteaptă cu iubire, O viață vrea să-ți dea în dar: Vino la El cu bucurie!